lecitină - explicat in DEX

lecitină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LECITÍNĂ s. f. Substanță organică fosforată, care se găsește în organismele vii, mai ales în țesutul nervos și în gălbenușul de ou. – Din fr. lécithine.

lecitină (Dicționar de neologisme, 1986)
LECITÍNĂ s.f. Lipidă fosforată care se găsește în gălbenușul de ou, în țesutul nervos etc. [< fr. lécithine, cf. gr. lekithos – gălbenuș de ou].

lecitină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LECITÍNĂ s. f. lipidă fosforată în gălbenușul de ou, în țesutul nervos etc. (< fr. lécithine)

lecitină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LECITÍNĂ (‹ fr. {i}; {s} gr. lekithos „gălbenuș”) s. f. (BIOCHIM.) Componentă principală a membranei celulare, substanță complexă din grupa fosfatidelor, care conține acizi grași, acid fosforic și colină², prezentă în cantități mari în țesutul nervos, lapți și în gălbenușul de ou. Obținută pe cale chimică, este folosită în industria alimentară, cosmetică, medicină (ca tonic general în caz de anemie, nevroze etc.), ca lubrifiant.

lecitină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!lecitínă s. f., g.-d. art. lecitínei; pl. lecitíne

lecitină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LECITÍNĂ, lecitine, s. f. Substanță organică fosforată, care se găsește în organismele vii, mai ales în țesutul nervos și în gălbenușul de ou. — Din fr. lécithine.