lecit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LECÍT s. n. v. lecită.lecit (Dicționar de neologisme, 1986)LECÍT s.n. v.
lechitos.
lecit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LECÍT (‹
fr.)
s. n. (La vechii greci) Vas mic din ceramică, de formă alungită, cu gâtul înalt, cu gura în formă de pâlnie și cu o singură toartă, decorat cu picturi sau reliefuri, folosit pentru păstrarea parfumurilor și a uleiurilor.
lecit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LECÍT s. n. v. lecită.