lecită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LECÍTĂ, lecite, s. f. Vas grecesc de ceramică, de formă cilindrică alungită, cu gâtul strâmt, cu gura în formă de pâlnie și cu o singură toartă, folosit pentru păstrarea parfumurilor și a uleiurilor. [
Var.:
lecít s. n., în DN
lechitos s. n.] – Din
fr. lécythe.