lebădă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÉBĂDĂ, lebede, s. f. 1. Gen de păsări acvatice, mai mari decât gâsca, cu pene albe sau (rar) negre și cu gâtul lung și arcuit
(Cygnus); pasăre care face parte din acest gen. ◊
Cântecul lebedei = ultima operă sau manifestare (înainte de moarte) a unui mare creator sau interpret.
2. (
Art.) Constelație din emisfera boreală; Crucea. – Din
sl. lebedĩ.