lebădoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEBĂDÓI, lebădoi, s. m. (Rar) Masculul lebedei. –
Lebădă +
suf. -oi.lebădoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lebădói (rar)
s. m.,
pl. lebădói, art. lebădóiilebădoi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEBĂDÓI, lebădoi, s. m. (Rar) Masculul lebedei. —
Lebădă +
suf. -oi.