leasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEÁSĂ1, lese, s. f. Împletitură de nuiele în formă de grătar, de gard, de coș etc., folosită (singură sau ca element component) în numeroase scopuri practice. – Din
bg. lesa, scr. ljesa.leasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEÁSĂ2, lese, s. f. Desiș mare într-o pădure. ♦ Desiș format din ramurile unui copac. – Din
sl. lĕsŭ.leasă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)leásă (lése) s. f. –
1. Împletitură de nuiele. –
2. Rogojină. –
3. Tipar de brînză. –
4. Hambar. –
5. Cușcă, coteț de nuiele pentru bătut porumbul. –
6. Instrument de pescuit. –
7. Zăgaz, baraj. –
Mr.,
megl. leasă. Sl. (
bg.,
slov.,
rus.)
lĕsa (Miklosich,
Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 167; Iordan,
Dift., 145; Conev 65 și 75),
cf. sb. ljesa, mag. lésza. Din
sl. lĕsŭ „pădure”,
cf. slov.,
rus. lĕs „pădure”, de unde și
leasă, s. f. (desiș).
leasă (Dicționaru limbii românești, 1939)leásă f., pl.
lese (vsl.
lĕsa, împletitură de nuĭele, d.
lĕsu, pădure, copac; rus.
lĕs, lemn, pădure, bg.
lĕsa, împletitură de nuĭele; sîrb. ceh.
lesa, ung.
lésza). Împletitură de nuĭele (pe care se usucă poamele, se bate popușoĭu [!] ș. a.). Porumbar, sîsîĭac, coșar de ținut ștulețĭ de porumb (Munt. est). Împletitură de nuĭele de forma uneĭ opincĭ de prins pește în pîrăĭele de munte. Mare îngrăditură de scîndurĭ în care intră peștele adus de curent și se adună în partea cea maĭ îngustă a eĭ, de unde e împins într´un sac de plasă (Dun.). Desiș într´o pădure într´un crîng (Munt.). Subdiviziune de raclă la grădinărie. V.
pleter.leasă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)leásă, lese, (liasă, lesă), s.f. –
1. Împletitură de nuiele: a) la gard; b) nuiele împletite pe care se așează prunele la uscat (ALR 1971: 458).
2. Poarta de la intrarea în staor, la stână (Memoria 2001).
3. Scândură așezată pe furci, sub comarnic și sub care se așează brânza (Papahagi 1925; Budești). – Din sl. lěsa.
leasă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)leásă s. f.,
g.-d. art. lései; pl. léseleasă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)leasă f. desiș într’o pădure. [Slav. LĬESŬ, pădure].
leasă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)leasă f.
1. împletitură din nuiele (pe care se usucă poame, se bate porumb sau cu care se înlocuiesc loitrele);
2. coș, în formă de opincă, de prins pește vara (Iulie și August). [Slav. LĬESA].
leasă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEÁSĂ1, lese, s. f. mpletitură de nuiele în formă de grătar, de gard, de coș etc., folosită (singură sau ca element component) în numeroase scopuri practice. — Din
bg. lesa, sb. ljesa.leasă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEÁSĂ2, lese, s. f. Desiș mare într-o pădure. ♦ Desiș format din ramurile unui copac. — Din
sl. lĕsŭ.