laz - explicat in DEX

laz (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
LAZ, lazuri, s. n. (Reg.) Teren de curând despădurit, transformat în loc arabil sau în pășune; câmp cultivat sau acoperit cu iarbă. – Sb. laz, ucr. laz.

laz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LAZ, lazuri, s. n. (Reg.) Teren de curând despădurit, transformat în loc arabil sau în pășune. – Din scr., ucr. laz.

laz (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
laz (lázuri), s. n. – Pămînt desțelenit. Sl., cf. sb., cr. laz, rut. ljaz (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 166; Conev 41), cf. alb. las, mag. laz. – Der. lăzișoară, s. f. (răchită, mlajă); lăzui, vb. (a desțeleni); lăzuit, s. n. (desțelenire).

laz (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
laz (-zi), s. m. – Populație din regiunea Caucaz. Tc. laz (DAR). – Der. lăzească, s. f. (dans tipic).

laz (Dicționaru limbii românești, 1939)
laz n., pl. urĭ (sîrb. laz, poĭană, curătură, pîrleaz; ceh. laz, pîrlog, d. vsl. lĭesti, a păși, laziti, a se tîrî; ung. laz. V. pîrlaz). Vechĭ. Teren curățat de bălăriĭ saŭ de copacĭ. Azĭ. Trans. Maram. (d. ung.). Loc de fîneață (făcut pin [!] despădurire), secĭ. V. priseacă, runc.

laz (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
laz, -uri, (lăzuitură, lăzaștină), s.n. – 1. Câmp curățat de tufe și bun de cosit. 2. Teren defrișat pentru a fi transformat în pământ arabil; iertaș: „Știu că n-ai lazuri domnești, / Nice boi ardelenești” (Bârlea 1924 I: 200). – Din ucr. laz.

laz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
laz (reg.) s. n., pl. lázuri

laz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
laz n. Tr. câmp curățit de tufe și rădăcini. [Serb. LAZ].

laz (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LAZ, lazuri, s. n. (Reg.) Teren de curând despădurit, transformat în loc arabil sau în pășune. — Din sb, ucr. laz.