lawrențiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LAWRÉNȚIU s. n. Element chimic transuranic, obținut pe cale artificială. [
Pr.:
lorénțiu] – Din
fr. lawrencium.lawrențiu (Dicționar de neologisme, 1986)LAWRÉNȚIU s.n. Element transuranic sintetic. [Pron.
-țiu. / < fr.
lawrencium, cf.
E. O. Lawrence – inventatorul ciclotronului].
lawrențiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)LAWRÉNȚIU [LO-REN-]
s. n. element transuranic sintetic. (< fr.
lawrencium)
lawrențiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lawrénțiu [
pron. lorențiu]
s. n.,
art. lawrénțiul; simb. Lwlawrențiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LAWRÉNȚIU s. n. Element chimic transuranic, obținut pe cale artificială. [
Pr.:
lorénțiu] — Din
fr. lawrencium.