laxativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LAXATÍV, -Ă, laxativi, -e, adj.,
s. n. (Substanță, medicament) care posedă ușoare proprietăți purgative. – Din
fr. laxatif.laxativ (Dicționar de neologisme, 1986)LAXATÍV, -Ă adj., s.n. (Medicament) care produce purgație. [< fr.
laxatif].
laxativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)LAXATÍV, -Ă adj., s. n. purgativ. (< fr.
laxatif, lat.
laxativus)
laxativ (Dicționaru limbii românești, 1939)*laxatív, -ă adj. (lat.
laxativus).
Med. Catartic, care curăță ușor intestinele:
mĭerea și prunele uscate-s laxative. S. n., pl.
e. Un laxativ.laxativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)laxatív1 adj. m.,
pl. laxatívi; f. laxatívă, pl. laxatívelaxativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)laxatív2 s. n.,
pl. laxatívelaxativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)laxativ a. care scoate afară, curăță stomacul.
laxativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LAXATÍV, -Ă, laxativi, -e, adj.,
s. n. (Substanță, medicament) care posedă ușoare proprietăți purgative. — Din
fr. laxatif.