lavină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LAVÍNĂ, lavine, s. f. Masă mare de zăpadă care se desprinde din munți și se prăbușește la vale; avalanșă. – Din
it. lavina, germ. Lawine.lavină (Dicționar de neologisme, 1986)LAVÍNĂ s.f. Avalanșă de zăpadă sau de pietre. [< it.
lavina].
lavină (Marele dicționar de neologisme, 2000)LAVÍNĂ s. f. avalanșă de zăpadă sau de pietre. (< it.
lavina, germ.
Lavine)
lavină (Dicționaru limbii românești, 1939)*lavínă, V.
avalanșă.lavină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lavínă s. f.,
g.-d. art. lavínei; pl. lavínelavină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lavină f. avalanșă:
lavinele Alpilor.lavină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LAVÍNĂ, lavine, s. f. Masă mare de zăpadă care se desprinde din munți și se prăbușește la vale; avalanșă. — Din
it. lavina, germ. Lawine.