lăturalnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂTURÁLNIC, -Ă, lăturalnici, -ce, adj. Care este așezat, se află la o parte, la o margine; lateral; colateral; (despre drumuri, străzi etc.) izolat, dosnic; lăturaș. ♦
Fig. (Rar) Ocolit, tainic, ascuns. ♦
Fig. Incorect, necinstit. –
Latură +
suf. -alnic.