lăturalnic - explicat in DEX

lăturalnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LĂTURÁLNIC, -Ă, lăturalnici, -ce, adj. Care este așezat, se află la o parte, la o margine; lateral; colateral; (despre drumuri, străzi etc.) izolat, dosnic; lăturaș. ♦ Fig. (Rar) Ocolit, tainic, ascuns. ♦ Fig. Incorect, necinstit. – Latură + suf. -alnic.

lăturalnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
lăturálnic, V. lateral.

lăturalnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lăturálnic adj. m., pl. lăturálnici; f. lăturálnică, pl. lăturálnice

lăturalnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lăturalnic a. 1. ce vine de o parte, dosnic: căi pustii și lăturalnice Od.; 2. fig. accesoriu.

lăturalnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LĂTURÁLNIC, -Ă, lăturalnici, -ce, adj. Care este așezat, se află la o parte, la o margine; lateral; colateral; (despre drumuri, străzi etc.) izolat, dosnic; lăturaș. ♦ Fig. (Rar) Ocolit, tainic, ascuns. ♦ Fig. Incorect, necinstit. — Latură + suf. -alnic.