lăstar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂSTÁR, lăstari, s. m. (Adesea
fig.) Ramură tânără care se dezvoltă din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase. ♦ (La
pl.) Copăcei tineri, crescuți după tăierea unei păduri (din cioturile rămase). [
Pl. și: (
n.)
lăstare] – Din
bg. lastar.