lascivitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LASCIVITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este lasciv; înclinare spre senzualism; senzualitate, voluptate; obscenitate, imoralitate. – Din
fr. lascivité.lascivitate (Dicționar de neologisme, 1986)LASCIVITÁTE s.f. Înclinare spre plăceri senzuale. [Cf. fr.
lascivité].
lascivitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)LASCIVITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este lasciv; înclinare spre plăceri senzuale; senzualitate. (< fr.
lascivité, lat.
lascivitas)
lascivitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))LASCIVITÁTE, lascivități, s. f. Caracterul a ceea ce este lasciv; înclinare spre senzualism. – După
fr. lasciveté.lascivitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*lascivitáte f. (lat.
lascívitas, -átis). Aplecare spre desfrîŭ, sensualitate.
lascivitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lascivitáte s. f.,
g.-d. art. lascivitắțiilascivitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lascivitate f. caracter lasciv.
lascivitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LASCIVITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este lasciv; înclinare spre senzualism; senzualitate, voluptate; obscenitate, imoralitate. — Din
fr. lascivité.