lasciv - explicat in DEX

lasciv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LASCÍV, -Ă, lascivi, -e, adj. (Despre gesturi, cuvinte etc.) Care ațâță la plăceri senzuale; senzual, voluptuos; obscen, imoral. – Din fr. lascif, lat. lascivus.

lasciv (Dicționar de neologisme, 1986)
LASCÍV, -Ă adj. Excitant, ațâțător la plăceri senzuale; voluptuos; obscen. [Pron. -sciv. / < fr. lascif, cf. lat. lascivus].

lasciv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LASCÍV, -Ă adj. excitant, ațâțător la plăceri senzuale; voluptuos; obscen. (< fr. lascif, lat. lascivus)

lasciv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*lascív, -ă adj. (lat. lascivus). A plecat spre desfrîŭ, sensual. Adv. În mod lasciv.

lasciv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lascív adj. m., pl. lascívi, f. lascívă, pl. lascíve

lasciv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lasciv a. pornit la desfrânări.

lasciv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LASCÍV, -Ă, lascivi, -e, adj. (Despre gesturi, cuvinte etc.) Care ațâță la plăceri senzuale; senzual, voluptuos; obscen, imoral. — Din fr. lascif, lat. lascivus.