lăscaie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂSCÁIE, lăscăi, s. f. Monedă de aramă valorând o jumătate de para, care a circulat în țările române în a doua jumătate a
sec. XVIII;
p. gener. monedă de valoare foarte mică. ◊
Expr. A nu avea (nici o) lăscaie (frântă sau
chioară) = a nu avea absolut nici un ban. [
Pr.:
-ca-ie. –
Var.: lescáie, lețcáie, lițcáie
s. f.] – Din
ucr. ljackyj.