langustă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LANGÚSTĂ, languste, s. f. Animal crustaceu de mare, asemănător cu racul, dar lipsit de clești, cu antene foarte lungi și cu carapacea spinoasă, de culoare violacee, a cărei carne este foarte gustoasă (
Palinurus vulgaris). – Din
fr. langouste.langustă (Dicționar de neologisme, 1986)LANGÚSTĂ s.f. Animal marin din clasa crustaceelor, cu carnea foarte gustoasă. [< fr.
langouste].
langustă (Marele dicționar de neologisme, 2000)LANGÚSTĂ s. f. crustaceu marin, decapod, asemănător cu racul, cu carnea foarte gustoasă. (< fr.
langouste)
langustă (Dicționaru limbii românești, 1939)*langústă f., pl.
e (fr.
langouste, din aceĭașĭ orig. cu rom.
lăcustă). Un fel de rac cu picĭoarele anterioare fără clește și care trăĭește pin [!] toate mările. Pe coastele Franciiĭ eĭ se pescuĭesc în mare cantitate p. carnea lor cea gustoasă.
langustă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LANGÚSTĂ (‹
fr.; {s}
lat. locusta „lăcustă”)
s. f. Crustaceu decapod marin, de
c. 30-50 cm lungime, cu carapacea acoperită de țepi și lipsită de rostru, antene lungi și puternice și fără clești (
Palinurus vulgaris). Trăiește în
Oc. Atlantic și în
M. Mediterană. Comestibilă, este pescuită intens.
langustă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)langústă s. f.,
g.-d. art. langústei; pl. langústelangustă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)langustă f. un fel de rac de mare, asemenea stacojului.
langustă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LANGÚSTĂ, languste, s. f. Animal crustaceu de mare, asemănător cu racul, dar lipsit de clești, cu antene foarte lungi și cu carapacea spinoasă, de culoare violacee, a cărui came este foarte gustoasă
(Palinurus vulgaris). — Din
fr. langouste.