languros - explicat in DEX

languros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LANGURÓS, -OÁSĂ, languroși, -oase, adj. (Adesea peior. sau ir.; și adverbial) Plin de sentimentalism; galeș, sentimental. – Din fr. langoureux.

languros (Dicționar de neologisme, 1986)
LANGURÓS, -OÁSĂ adj. Galeș; sentimental. [< fr. langoureux].

languros (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LANGURÓS, -OÁSĂ adj. sentimental, galeș. (< fr. langoureux)

languros (Dicționaru limbii românești, 1939)
*langurós, -oásă adj. (fr. langoureux, d. langueur, care vine d. lat. languor, de unde vine și rom. lungoare). Galeș, plin de ĭubire: privirĭ languroase. Adv. A te uĭta languros.

languros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
langurós adj. m., pl. languróși; f. languroásă, pl. languroáse

languros (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
languros a. plin de lâncezeală (reală sau afectată): priviri languroase.

languros (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LANGURÓS, -OÁSĂ, languroși, -oase, adj. (Adesea peior. sau ir.; și adverbial) Plin de sentimentalism; galeș, sentimental. — Din fr. langoureux.