landșaft - explicat in DEX

landșaft (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LÁNDȘAFT, landșafturi, s. n. Porțiune din mediul geografic cu trăsături proprii. – Din germ. Landschaft.

landșaft (Dicționar de neologisme, 1986)
LÁNDȘAFT s.n. (Geol.) Porțiune din învelișul geografic care posedă trăsături proprii diferite de cele ale porțiunilor învecinate. [< germ. Landschaft].

landșaft (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LÁNDȘAFT s. n. porțiune din învelișul geosferic care posedă trăsături proprii, diferite de cele ale porțiunilor învecinate. (< germ. Landschaft)

landșaft (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LANDȘÁFT (‹ germ.) s. n. Porțiune din învelișul geosferic care posedă trăsături proprii, diferite de la cele ale porțiunilor învecinate de care este despărțită prin limite naturale; se caracterizează printr-o anumită formă a interacțiunii dintre relief, climă, ape, soluri, vegetație, faună și activitatea omului; peisaj geografic.

landșaft (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lándșaft (land-șaft) s. n., pl. lándșafturi

landșaft (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LÁNDȘAFT, landșafturi, s. n. Porțiune din mediul geografic cu trăsături proprii. – Din germ. Landschaft.