land - explicat in DEX

land (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LÁND, landuri, s. n. Provincie autonomă în organizarea administrativă a Austriei și a Germaniei. – Din germ. Land.

land (Dicționar de neologisme, 1986)
LAND s.n. Provincie; regiune; diviziune administrativă în Austria și Germania. [Pl. -uri, lendere. / < germ. Land].

land (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LAND s. n. provincie, diviziune administrativă în Austria și Germania. (< germ. Land)

land (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ẴLAND (AALAND) v. Ahvenanmaa.

land (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LAND’S END [lændz end] (în engl. „capătul pământului”), cap în extremitatea de SV a pen. Cornwall (Marea Britanie), situat la 50º3’ lat. N și 5º44’ long. V.

land (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LAND [lænd], Edwin Herbert (1909-1991), inventator american. Cercetări fundamentale și invenții în domeniul polarizării luminii; a inventat aparatul fotografic polaroid care permite obținerea rapidă a forografiei, inițial în alb și negru (1947), apoi color (1963).

land (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
land (provincie) s. n., pl. lánduri

land (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LAND, landuri, s. n. (în Austria și în Germania) Unitate administrativă autonomă, cu organ legislativ și guvern propriu. — Din germ. Land.