landgraf - explicat in DEX

landgraf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LANDGRÁF, landgrafi, s. m. Titlu dat unui principe german în evul mediu. – Din fr. landgrave.

landgraf (Dicționar de neologisme, 1986)
LANDGRÁF s.m. Titlu dat unora dintre vechii principi germani. [< germ. Landgraf, cf. Land – țară, Graf – conte].

landgraf (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LANDGRÁF s. m. titlu dat unui principe german din evul mediu; magistrat care răspundea în fața justiției în numele împăratului. (< germ. Landgraf)

landgraf (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
lándgraf (landgráfi), s. m. – Titlu de principe german. – Var. landgrav. Germ. Landgraf. – Der. landgraviat, s. n. (domeniul landgrafului).

landgraf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lándgraf (land-graf) s. m., pl. lándgrafi

landgraf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LANDGRÁF, landgrafi, s. m. Titlu dat unui principe suveran german în Evul Mediu. — Din fr. landgrave.