laminat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LAMINÁT1 s. n. Laminare. –
V. lamina.laminat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LAMINÁT2, -Ă, laminați, -te, adj.,
s. n. 1. Adj. Care a fost supus operației de laminare.
2. S. n. Produs metalic obținut prin laminare. –
V. lamina.laminat (Dicționar de neologisme, 1986)LAMINÁT s.n. Laminare. [<
lamina].
laminat (Dicționar de neologisme, 1986)LAMINÁT, -Ă adj. Care este prelucrat la laminor. //
s.n. Produs metalic făcut prin laminarea unui metal. [<
lamina].
laminat (Marele dicționar de neologisme, 2000)LAMINÁT, -Ă I.
adj. prelucrat la laminor. II. s. n. 1. laminare. 2. produs metalic obținut prin laminare. (< lamina)
laminat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)laminát1 (acțiune)
s. n.laminat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)laminát2 (produs)
s. n.,
pl. laminátelaminat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LAMINÁT1 s. n. Laminare. —
V. lamina.laminat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LAMINAT2, -A, laminați, -ie, adj,,
s. n. 1. Adj. Care a fost supus operației de laminare.
2. S. n. Produs metalic obținut prin laminare. —
V. lamina.