laminator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LAMINATÓR, -OÁRE, laminatori, -oare, s. m. și
f. Muncitor calificat care lucrează la operația de laminare; laminorist. –
Lamina +
suf. -tor.laminator (Dicționar de neologisme, 1986)LAMINATÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor specializat în laminare; laminorist. [Cf. it.
laminatore].
laminator (Marele dicționar de neologisme, 2000)LAMINATÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor calificat în operații de laminare; laminorist. (< lamina + -tor)
laminator (Dicționaru limbii românești, 1939)*laminatór n., pl.
oáre. Mașină de laminat, de redus lamele de metal maĭ groase în lame foarte supțirĭ [!]. – Maĭ des, dar nu maĭ bine,
laminór (fr.
laminoir).
laminator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)laminatór s. m.,
pl. laminatórilaminator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LAMINATÓR, -OÁRE, laminatori, -oare, s. m. și
f. Muncitor calificat care lucrează la operația de laminare; laminorist. —
Lamina +
suf. -tor.