lagăr (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÁGĂR, lagăre, s. n. I. 1. Loc de staționare a trupelor în corturi sau în barăci; tabără, campament.
2. Loc în care sunt ținuți închiși și sub supraveghere prizonierii de război sau, în regimurile totalitare, persoanele considerate ostile regimului.
3. (În trecut) Totalitatea statelor și a persoanelor care luptau pentru aceeași idee social-politică.
II. Organ de mașină pe care se sprijină și se ghidează o axă, o osie, un arbore. – Din
germ. Lager.lagăr (Dicționar de neologisme, 1986)LÁGĂR s.n. I. 1. Tabără.
2. (
Fig.) Totalitatea statelor, a oamenilor care militează pentru aceleași scopuri sau idei social-politice.
3. Loc unde sunt închiși prizonierii de război sau unde sunt închise persoanele considerate ostile regimului.
II. Organ de mașină pe care se sprijină capetele unui ax sau ale unui arbore; palier. [< germ.
Lager].
lagăr (Marele dicționar de neologisme, 2000)LÁGĂR s. n. I. 1. tabără. 2. totalitatea statelor care militează pentru aceleași scopuri sau idei social-politice, pentru o anumită formă de societate („lagărul socialist” și prin extindere – în viziunea socialistă: „lagărul capitalist”). 3. loc de internare a prizonierilor de război sau unde sunt închiși, în regimurile totalitare, cei considerați ostili regimului. II. organ de mașină pe care se sprijină capetele unui ax sau ale unui arbore; palier. (< germ.
Lager)
lagăr (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lágăr (lágăre), s. n. –
1. Campament, tabără. –
2. Îmbucare, legare, potrivire. –
Var. (
înv.)
lagher. Germ. Lager (Borcea 195; Cihac, II, 163),
cf. bg.,
rus. lager, pol. lagier. –
Der. lăgări, vb. (Banat, a împreuna, a adăuga), din
germ. lagern „a depozita”.
lagăr (Dicționaru limbii românești, 1939)lágăr n., pl.
e (rus.
láger, d. germ.
lager, tabără). Tabără, locu unde se instalează armata în corturĭ.
Fig. Partid politic:
lagăru guvernuluĭ.lagăr (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LÁGĂR (‹
germ.)
s. n. I. Loc unde sunt închiși prizonierii de război. ◊
L. de concentrare = (în regimurile totalitare) Loc izolat în care sunt deținuți opozanții politici, religioși sau din considerente rasiale. Au cunoscut o largă răspândire îndeosebi în Germania nazistă și pe teritoriile ocupate de ea (
ex. Auschwitz, Buchenwald, Dachau, Mauthausen ș.a.), precum și în U.R.S.S. (Karaganda, Vorkuta, Solovețk, Norilsk ș.a.)
V. și
gulag. II. Organ de mașină care servește la rezemarea și la ghidarea unui arbore, a unui ax, a unei osii etc. care permit acestora o mișcare de rotație sau de oscilație și asigură ungerea suprafețelor în frecare.
lagăr (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lágăr s. n.,
pl. lágărelagăr (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lagăr n.
1. teren ocupat de o armată;
2. fig. partid. [Nemț. LAGER: din graiul cătanelor austro-ungare].
lagăr (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÁGĂR, lagăre, s. n. I. 1. Loc de staționare a trupelor în corturi sau în barăci; tabără, campament.
2. Loc în care sunt ținuți închiși și sub supraveghere prizonierii de război sau, în regimurile totalitare, persoanele considerate ostile regimului.
3. (în trecut) Totalitatea statelor și a persoanelor care luptau pentru aceeași idee social-politică.
II. Organ de mașină pe care se sprijină și se ghidează o axă, o osie, un arbore. — Din
germ. Lager.