lăfăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂFĂÍ, lăfăiesc, vb. IV.
Refl. 1. A sta comod pe ceva sau undeva, întinzându-și corpul în voie.
2. A trăi comod, în belșug; a huzuri, a se desfăta. [
Prez. ind. și:
lắfăi] – Din
magh. leffenni „a bălăbăni, a atârna”.