lagăr (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÁGĂR, lagăre, s. n. I. 1. Loc de staționare a trupelor în corturi sau în barăci; tabără, campament.
2. Loc în care sunt ținuți închiși și sub supraveghere prizonierii de război sau, în regimurile totalitare, persoanele considerate ostile regimului.
3. (În trecut) Totalitatea statelor și a persoanelor care luptau pentru aceeași idee social-politică.
II. Organ de mașină pe care se sprijină și se ghidează o axă, o osie, un arbore. – Din
germ. Lager.