lacherdă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LACHÉRDĂ, lacherde, s. f. Pălămidă (cu greutatea de peste două kilograme) care, după sărare și afumare, este conservată în ulei. – Din
ngr. lakérda.lacherdă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lachérdă (lachérde), s. f. – Pălămidă (Pelamys sarda). –
Mr. lăcherdă. Ngr. λαϰέρδα, din
lat. lacerta (Skok,
ZRPh., LVII, 475; DAR; Gáldi 204),
cf. bg.,
tc. lakerda.lacherdă (Dicționaru limbii românești, 1939)lachérdă f., pl.
e (ngr.
lakérda [d. it.
lacerta, lat.
lacerta, șopîrlă], cr.
lokarda, lacherdă). Un pește acantopter care trăĭește în marĭ cete în mările calde și temperate (de ex., în Mediterana), unde se pescuĭește foarte mult. Lacherda ajunge pînă la o lungime de 50 c.m. (
pelamys sarda). Are o carne delicioasă, care se mănîncă în unt-de-lemn ca sardelele. V.
pălămidă 1.lacherdă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lachérdă s. f.,
g.-d. art. lachérdei; pl. lachérdelacherdă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lacherdă f.
1. pește de mare a cărui carne se sărează sau se coace și se conservă în uleiu (
Scomber thymus);
2. carnea peștelui astfel preparată. [Gr. mod. LAKERDA, din it.
lacerta, șopârlă].
lacherdă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LACHÉRDĂ, lacherde, s. f. Pălămidă (cu greutatea de peste două kilograme) care, după sărare și afirmare, este conservată în ulei. — Din
ngr. lakerda.