klippă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)
KLÍPPĂ s.f. Bloc de rocă de mari dimensiuni, izolat, deosebit de rocile din jur. (cf. fr., engl. klippe < germ. Klippe = stâncă în mare < oland. medie clippe = stâncă în mare sau pe malul mării; pantă abruptă a unei coaste stâncoase < sued. klippa = a tăia) [def. MDN, et. Wahrig, MW]
klippă (Dicționar de neologisme, 1986)
KLÍPPĂ s.f. (Geol.) Bloc de rocă de mari dimensiuni, izolat, deosebit de rocile din jur. [< fr., engl. klippe].
klippă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
KLÍPPĂ s. f. bloc de rocă de mari dimensiuni, izolat, deosebit de rocile din jur. (< fr., engl. klippe)