klippă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)KLÍPPĂ s.f. Bloc de rocă de mari dimensiuni, izolat, deosebit de rocile din jur. (cf. fr., engl.
klippe < germ.
Klippe = stâncă în mare < oland. medie
clippe = stâncă în mare sau pe malul mării; pantă abruptă a unei coaste stâncoase < sued.
klippa = a tăia) [def.
MDN, et.
Wahrig, MW]