kiwi - explicat in DEX

kiwi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
KÍWI s. f. invar. 1. Pasăre acarinată din Noua Zeelandă, pe cale de dispariție, înaltă de 30 cm, cu aripile atrofiate, lipsită de claviculă, care se hrănește cu larve de insecte și duce o viață nocturnă (Apteryx australis). 2. Fruct comestibil al plantei Actinidia chinensis din Asia, cu formă ovală, de mărimea unui măr mijlociu, cu miezul verde, cărnos, acrișor și cu coaja pufoasă, verde-maronie. – Din fr. kiwi, engl. kiwi[fruit].

kiwi (Dicționar de neologisme, 1986)
KÍWI s.m. Pasăre din Noua Zeelandă, de mărimea unei găini, cu ciocul lung și ascuțit, care nu poate zbura, având aripile atrofiate. [Scris și kivi. / < fr. kiwi].

kiwi (Marele dicționar de neologisme, 2000)
kiwi s.f. invar. 1. pasăre acarinată din Noua Zeelandă, cu ciocul lung și ascuțit, ușor curbat, având aripile atrofiate; apterix. 2. fruct exotic, asemănător cu para, cu scoarța păroasă și pulpa verde și dulce ♦ băutură răcoritoare din acest fruct (‹ fr., engl. kiwi).

kiwi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
kíwi¹ (pasăre) s. f., pl. kíwi

kiwi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*kíwi² (fruct) s. n., pl. kíwi

kiwi (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
KÍWI (‹ fr., engl. {i}) s. f. 1. Pasăre acarinată neozeelandeză pe care de dispariție, înaltă de 30 cm (Apteryx australis). Se hrănește cu viermi, larve de insecte și, bazându-se pe un simț olfactiv dezvoltat, duce o viață nocturnă. Este simbolul național al Noii Zeelande, fiind protejată prin lege. 2. Plantă volubilă, lemnoasă, originară din China, cu frunze de 6-15 cm lungime și 3-10 cm lățime, fructe bace verzui, cu pulpa comestibilă, bogate în vitamina C (Actinidia chinensis). Se înmulțește prin butașii colectați toamna și păstrați în nisip, la rece; se plantează primăvara. Cultivată pentru prima oară pe scară largă (1950) în Noua Zeelandă, unde a căpătat numele de k.

kiwi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
KÍWI, kiwi, s. f., s. n. 1. S. f. Pasăre acarinată din Noua Zeelandă, pe cale de dispariție, înaltă de 30 cm, cu aripile atrofiate, lipsită de claviculă, care se hrănește cu larve de insecte și duce o viață nocturnă (Apteryx australis). 2. S. n. Fruct comestibil al plantei Actinidia chinensis din Asia, cu formă ovală, de mărimea unui măr mijlociu, cu miezul verde, cărnos, acrișor și cu coaja pufoasă, verde-maronie. — Din fr. kiwi, engl. kiwi[fruit].