kitsch - explicat in DEX

kitsch (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
KITSCH, kitschuri, s. n. Termen folosit pentru a determina un obiect decorativ de prost gust. ◊ Reproducere sau copiere pe scară industrială a unor opere de artă, multiplicate și valorificate comercial. [Pr.: chici] – Din germ. Kitsch.

kitsch (Marele dicționar de neologisme, 2000)
KITSCH, kítschuri, s.n. ~ 2. Creație de nivel scăzut, artă de prost gust, pseudoartă.

kitsch (Dicționar de neologisme, 1986)
KITSCH s.n. Termen folosit pentru a desemna arta de prost gust, pseudoarta; reproducere sau copiere pe scară industrială a unor opere artistice, multiplicate și valorificate comercial; obiect (carte, tablou etc.) de proastă calitate. [Pron. chici. / < germ. Kitsch].

kitsch (Marele dicționar de neologisme, 2000)
KITSCH CHICI/ s. n. creație de nivel scăzut, artă de prost gust, pseudoartă. ◊ reproducere, copiere pe scară industrială a unor opere artistice, multiplicate și valorificate comercial; obiect de proastă calitate. (< germ. Kitsch)

kitsch (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!kitsch [pron. chici /kič/] s. n., (obiecte) pl. kítsch-uri

kitsch (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
KITSCH [kitʃ] (cuv. germ.) s. n. (ESTETICĂ) Termen desemnând produsele cu caracter de pseudoartă, care promovează prostul gust (prin materiale stridente și substituiri tehnice) și se caracterizează prin platitudine, imitație superficială a operelor de artă și a elementelor folclorice, falsul patos, lipsa de originalitate și de profunzime, prin pervertirea cerințelor estetice.

kitsch (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
KITSCH, (2) kitsch-uri,s. n. 1. Termen folosit pentru a desemna un obiect decorativ de prost gust. 2. Reproducere sau copiere pe scară industrială a unor opere de artă, multiplicate și valorificate comercial. [Pr.: chici] — Din germ. Kitsch.