kiselgur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)
KISELGÚR s.n. v. kieselgur.
kiselgur (Dicționar de neologisme, 1986)
KISELGÚR s.n. Rocă sedimentară silicioasă, formată prin depunerea unor alge microscopice monocelulare; diatomit; tripoli. [Var. chiselgur, kieselgur. /< germ. Kieselgur].