kirghiz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)KIRGHÍZ, -Ă, kirghizi, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană născută și crescută în Kirghizstan.
2. Adj.,
s. m. și
f. (Locuitor) din Kirghizstan. – Din
fr. Kirghize.kirghiz (Marele dicționar de neologisme, 2000)KIRGHÍZ s.n. ~
3. Dialect turc înrudit cu cel kazah, vorbit de kirghizi (
1.).
kirghiz (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)KIRGHÍZ, -Ă (‹
n. pr. Kîrgîz)
s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (La
m. pl.) Popor care s-a constituit ca națiune pe teritoriul Kîrgîzstanului. Mai trăiesc în China, Mongolia, Afghanistan și Pakistan. De religie musulmană sunnită (în majoritate) și creștin ortodoxă. ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este originară din Kîrgîzstan.
2. Adj. Care aparține Kîrgîzstanului sau kirghizilor, referitor la Kîrghîzstan sau la kirghizi. ♦ (Substantivat
f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică.
kirghiz (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)KIRGHÍZ, -Ă s. m. și
f.,
adj. v. kârgâz.