kit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)KIT,
kíturi, s.n. Ansamblu, set. (din engl.
kit) [def.
MDN]
kit (Marele dicționar de neologisme, 2000)KIT s. n. ansamblu, set. (< engl.
kit)
kit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*kit s. n.,
pl. kíturikit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)KIT, kituri, s. n. 1. Set de instrumente, unelte, materiale necesare pentru un anumit scop.
2. Ansamblul pieselor detașabile componente ale unui obiect, însoțite de o schemă de montaj. — Din
engl. kit.