juxtapoziție(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) JUXTAPOZÍȚIE,juxtapoziții, s. f. (Rar) Juxtapunere. – Din fr. juxtaposition.
juxtapoziție(Dicționar de neologisme, 1986) JUXTAPOZÍȚIEs.f. Juxtapunere. [Gen. -iei, var. juxtapozițiune s.f. / < fr. juxtaposition].
juxtapoziție(Marele dicționar de neologisme, 2000) JUXTAPOZÍȚIEs. f. juxtapunere. (< fr. juxtaposition)
juxtapoziție(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) juxtapozíție (rar) (-ți-e) s. f., art. juxtapozíția (-ți-a), g.-d. art. juxtapozíției; pl. juxtapozíții, art. juxtapozíțiile (-ți-i-)
juxtapoziție(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) JUXTAPOZÍȚIE,juxtapoziții, s. f. (Rar) Juxtapunere. – Din fr. juxtaposition.