juvete (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUVÉTE, juveți, s. m. Nume generic dat peștilor mărunți. ◊ (
Fam.) Epitet dat oltenilor. –
Et. nec.juvete (Dicționar de argou al limbii române, 2007)juvete, juveți s. m. 1. (
cart.) valet.
2. (
peior.) om naiv și credul, de pe urma căruia se poate profita cu ușurință.
juvete (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)juvéte s. m.,
pl. juvéțijuvete (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JUVÉTE, juveți, s. m. Nume generic dat peștilor mărunți. ♦ (
Fam.) Epitet dat oltenilor. —
Et. nec.