juvelnic - explicat in DEX

juvelnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JUVÉLNIC, juvelnice, s. n. (Reg.) 1. Construcție de scânduri, nuiele sau stuf, folosită pentru păstrarea peștelui viu în apă. 2. Unealtă de pescuit confecționată din plasă sau din nuiele, în formă de coș sau sac. – Et. nec.

juvelnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
juvélnic n., pl. e (vsl. * živinnikŭ adică „de păstrat vietățĭ”, d. živŭ, viŭ, ca și lat. vivarium, d. vivus, viŭ. Bg. živelnik poate fi reluat de la Românĭ. V. jivină). Dun. Horeț (coș, ladă saŭ îngrăditură de păstrat peștele viŭ). – În Olt. juvác, pl. e (cp. cu živak, argint viŭ, mercur). V. ostreț, mandră și acŭariŭ.

juvelnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
juvélnic s. n., pl. juvélnice

juvelnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
juvelnic n. orie de pescuit. [Origină necunoscută].

juvelnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JUVÉLNIC, juvelnice, s. n. 1. Construcție de scânduri, nuiele sau stuf, folosită pentru păstrarea peștelui viu în apă. 2. Unealtă de pescuit confecționată din plasă sau din nuiele, în formă de coș sau sac. — Et. nec.