justiție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUSTÍȚIE s. f. 1. Totalitatea organelor de jurisdicție dintr-un stat; ansamblul legilor și al instanțelor judecătorești; sistemul de funcționare a acestor instanțe.
2. Una dintre formele fundamentale ale activității statului, care constă în judecarea pricinilor civile sau penale și în aplicarea pedepselor prevăzute de lege. ◊
Expr. A chema (sau
a se prezenta)
în fața justiției = a cita (sau a se prezenta) la judecată.
3. Dreptate, echitate. – Din
fr. justice, lat. justitia.