jupă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JÚPĂ, jupe, s. f. 1. Fustă.
2. Fustă care se îmbracă pe dedesubtul rochiei sau al altei fuste. – Din
fr. jupe.jupă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)júpă s.f. (reg.) regiune cu ierbiș, fâneață.
jupă (Dicționar de neologisme, 1986)JÚPĂ s.f. Fustă. [< fr.
jupe, cf. ar.
djouba].
jupă (Marele dicționar de neologisme, 2000)JÚPĂ s. f. 1. fustă. 2. (tehn.) partea cilindrică a unui rezervor de stocaj. 3. (av.) element de structură al unei rachete servind la racordarea a două etaje succesive. 4. (mec.) suprafața laterală a unui piston, care asigură ghidajul în interiorul cilindrului. (< fr.
jupe)
jupă (Dicționaru limbii românești, 1939)* júpă f., pl.
e (fr.
jupe, fustă, d. ar.
ğubbé, gĭubea. V.
gĭubea, șubă, zăbun). Barb.
Rochie, fustă.jupă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)júpă s. f.,
g.-d. art. júpei; pl. júpejupă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JÚPĂ, jupe, s. f. 1. Fustă.
2. Fustă care se îmbracă pe sub rochie sau altă fustă. — Din
fr. jupe.