jupâneasă - explicat in DEX

jupâneasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JUPÂNEÁSĂ, jupânese, s. f. 1. Soție de jupân (1); boieroaică. 2. (Înv.) soție de negustor, de om înstărit. ♦ Orășeancă, târgoveață; precupeață. 3. (Înv.) Menajeră, femeie de serviciu într-o casă particulară, madamă. – Jupân + suf. -easă.

jupâneasă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jupâneásă (înv.) s. f., g.-d. art. jupânései; pl. jupânése

jupâneasă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
jupâneasă f. 1. od. soția boierului (Doamna fiind od. titlul excluziv al principesei domnitoare): boierii și jupânesele lor BĂLC.; 2. azi, titlu dat femeilor din popor (între boierime și țărănime): condurul nu se potrivi la nicio fată de împărat, la nicio cocoană, la nicio jupâneasă, la nicio țărancă ISP.; 3. îngrijitoare în casă; 4. (în poezia populară) femeie în genere: mormânturi de jupânese POP.; 5. în domeniul fabulei: jupâneasa vulpe.

jupâneasă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JUPÂNEÁSĂ, jupânese, s. f. 1. Soție de jupân (1); boieroaică. 2. (înv.) Soție de negustor, de om înstărit. ♦ Orășeancă, târgoveță; precupeață. 3. (înv.) Menajeră, femeie de serviciu într-o casâ particulară; madamă. — Jupân + suf. -easă.