junimist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUNIMÍST, -Ă, junimiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism.
2. S. m. și
f. Adept al junimismului. –
„Junimea” (
n. pr.) +
suf. -ist.junimist (Dicționar de neologisme, 1986)JUNIMÍST, -Ă adj. Referitor la junimism, propriu junimismului. //
s.m. și f. Adept al junimismului; (
p. ext.) Membru al unei fracțiuni a partidului conservator. [< „
Junimea” +
-ist].
junimist (Marele dicționar de neologisme, 2000)JUNIMÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al junimismului. (< „Junimea” + -ist)
junimist (Dicționaru limbii românești, 1939)* junimíst, -ă s. și adj. Partizan saŭ membru al Junimiĭ (o societate literară, apoĭ politică, înființată la Iașĭ la 1867). Tînăr conservator disident:
un junimist, gruparea junimistă (La 1907 junimiștiĭ saŭ contopit cu vechiĭ conservatorĭ).
junimist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)junimíst adj. m.,
s. m.,
pl. junimíști; adj. f.,
s. f. junimístă, pl. junimístejunimist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)junimist m. membru al partidului junimist.
junimist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JUNIMÍST, -Ă, junimiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism.
2. S. m. și
f. Adept al junimismului. —
Junimea (
n. pr.) +
suf. -ist.