junime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUNÍME, junimi, s. f. (
Înv.) Tinerime, tineret. ♦ Tinerețe. –
June +
suf. -ime.junime (Dicționaru limbii românești, 1939)* juníme f. (d.
june).
Poet saŭ
iron. Tinerime.
junime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*juníme (tineret) (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. junímiijunime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)junime f.
1. tinerime;
2. numele unei societăți literare, înființată la Iași în 1867, transformată apoi în partidul politic junimist.
junime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JUNÍME s. f. (
înv.) Tinerime, tineret. ♦ Tinerețe. —
June +
suf. -ime.