junghetură (Dicționaru limbii românești, 1939)junghetúră f., pl.
ĭ (d. lat. *
jŭngŭlatura, îld.
*jŭgŭlatura, d.
júgulum, gît. V.
jug, juncțiune). Locu de juncțiune al gîtuluĭ cu trupu la ceafă:
a căzut și șĭ-a rupt junghetura gîtuluĭ. Junghĭ, durere împungătoare.