juncană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUNCÁNĂ, juncane, s. f. Vacă tânără (între trei și patru ani); juncancă. –
Juncan +
suf. -ă.juncană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)juncánă s. f.,
g.-d. art. juncánei; pl. juncánejuncană (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JUNCÁNĂ, juncane, s. f. Vacă tânără (între trei și patru ani); juncancă. —
Juncan +
suf. -ă.