judecător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUDECĂTÓR, -OÁRE, judecători, -oare, s. m. și
f. 1. Funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ (
I, 2), jude (
4).
2. Persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului. ♦ (Sport) Arbitru. –
Judeca +
suf. -ător.