jubilativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUBILATÍV, -Ă, jubilativi, -e, adj. (Rar) Triumfător, vesel. – Din
jubila.jubilativ (Dicționar de neologisme, 1986)JUBILATÍV, -Ă adj. (
Rar) Triumfător, vesel, de jubilație. [Et. incertă].
jubilativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JUBILATÍV, -Ă, jubilativi, -e, adj. (Rar) Triumfător, vesel. — Din
jubila.