josnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JÓSNIC, -Ă, josnici, -ce, adj. Lipsit de demnitate; mârșav, abject. –
Jos +
suf. -nic.josnic (Dicționar de argou al limbii române, 2007)josnic, josnice adj. f. (glum. – d. femei) care practică numai sexul vaginal.
josnic (Dicționaru limbii românești, 1939)jósnic, -ă adj. (d.
jos). Ordinar, meschin:
purtare josnică. Adv. În mod josnic:
a te purta josnic.josnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jósnic adj. m.,
pl. jósnici; f. jósnică, pl. jósnicejosnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)josnic a.
1. nedemn, ignobil;
2. comun, trivial. [V. jos].
josnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JÓSNIC, -Ă, josnici, -ce, adj. Lipsit de demnitate; mârșav, abject. —
Jos + suf
-nic.