joncă - explicat in DEX

joncă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JÓNCĂ, jonci, s. f. Mică ambarcațiune rudimentară din lemn, cu mai multe catarge și cu pânze, folosită în bazinul apusean al Oceanului Pacific la transportul de mărfuri și la pescuit. – Din fr. jonque.

joncă (Dicționar de neologisme, 1986)
JÓNCĂ s.f. Ambarcație mică cu pânze, folosită în bazinul de vest al Oceanului Pacific. [< fr. jonque < cuv. malaiez].

joncă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
JÓNCĂ s. f. ambarcație mică cu vele, pentru transport și pescuit în bazinul de vest al Oc. Pacific. (< fr. jonque)

joncă (Dicționaru limbii românești, 1939)
* jóncă f., pl. e și ĭ (fr. jonque, cuv. luat de la Chinejĭ). Un fel de corabie cu pînză, cu capetele ridicate, foarte rezistentă fluctuațiunilor măriĭ și întrebuințată în China și Japonia.

joncă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jóncă s. f., g.-d. art. jóncii; pl. jonci

joncă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
joncă f. corabie japoneză sau chineză: o joncă aurită pe albastrul apei line AL.

joncă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JÓNCĂ, jonci, s. f. Mică ambarcațiune rudimentară din lemn, cu mai multe catarge și cu pânze, folosită în bazinul apusean al Oceanului Pacific la transportul de mărfuri și la pescuit. — Din fr. jonque.