jold (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)jold (-duri), s. n. –
1. Salariu, leafă. –
2. Prestație sau tribut feudal.
Germ. Sold (‹
lat. solidus), prin intermediul
pol. žołd (Miklosich,
Fremdw., 137; Cihac, II, 160; Tiktin), sau al
mag. zsold (Gáldi,
Dict., 93). Apare pentru prima oară în
sl. din 1444. Înv.
Der. joldunar, s. m. (
înv., mercenar), din
germ. Söldner, prin intermediul unui cuvînt
sl. neidentificat;
joimir, s. m. (mercenar polonez), din același etimon
germ., prin intermediul
pol. žołnir, žołnierz (Miklosich,
Fremdw., 137; DAR citează forma greșită
žotnierz).
jold (Dicționaru limbii românești, 1939)jold n., pl.
urĭ (pol.
žold, ung.
zsold, germ.
sold, d. it.
soldo, soldă, leafă. V.
joĭmir, soldă).
Vechĭ. Soldă, leafă la militarĭ. Muncă gratuită în folosu stăpîniriĭ:
cară (care) de jold, de podvoadă și de caĭ de olac (la 1676). V.
havalea.