jold (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)jold (-duri), s. n. –
1. Salariu, leafă. –
2. Prestație sau tribut feudal.
Germ. Sold (‹
lat. solidus), prin intermediul
pol. žołd (Miklosich,
Fremdw., 137; Cihac, II, 160; Tiktin), sau al
mag. zsold (Gáldi,
Dict., 93). Apare pentru prima oară în
sl. din 1444. Înv.
Der. joldunar, s. m. (
înv., mercenar), din
germ. Söldner, prin intermediul unui cuvînt
sl. neidentificat;
joimir, s. m. (mercenar polonez), din același etimon
germ., prin intermediul
pol. žołnir, žołnierz (Miklosich,
Fremdw., 137; DAR citează forma greșită
žotnierz).